07. Mărturii (pag.01)– Μαρτυρίες ( σελ. 01) – Memoirs (page 01)

SCURT EXTRAS

1. Cât de importantă este pentru dumneavoastră originea greacă şi cum consideraţi că v-a influenţat acest fapt viaţa? Cum a fost să trăiţi prins între două culturi diferite, între două limbi diferite?
Pentru mine este foarte importantă originea greacă, întotdeauna am avut o nostalgie legată de limba greacă. (Dumitra Turculeţ, 70 ani, Brăila)

Originea greacă a fost pentru mine, mulţi ani, un fel de taină, despre care nu puteam să vorbesc cu colegii şi prietenii. Era secretul şi mândria mea… (Maria-Denise Theodoru, 57 ani, Bucureşti)

Mă simt mai mult român. Interesant este că şi acum gândesc româneşte, visez româneşte, număr româneşte. (Athanassios Karafyllidis, 56 ani, Berlin – Germania)

Legat de originea mea pot spune că în România am fost considerat grecul, iar în Grecia străinul, totuşi traiul „între două limbi diferite” mi-a dat posibilitatea să comunic şi cu alţi etnici greci. (Neculai Samaras, 53 ani, Brăila)

2. Aţi conştientizat în primii ani de viaţă sau mai târziu că sunteţi „diferit” de cei din jur prin origine, că faceţi parte dintr-o comunitate aparte?
Nu, nu am avut absolut deloc ideea <diferenţei>, dar aflasem de la bunicii materni că grecii sunt <altfel>, cumva <redutabili> ca negustori, buni familişti, dar <cu nasul pe sus> şi ambiţioşi! (Maria-Denise Theodoru, 57 ani, Bucureşti)

Am ştiut de copil că fac parte dintr-o familie de greci dar nu am fost şi nu sunt diferită de cei din jur. Nu există comunităţi mai bune sau mai rele ci numai oameni mai buni sau mai răi. (Nicoleta Mija, 53 ani, Brăila)

3. Vă amintiţi vreun cântec de leagăn în limba greacă pe care vi-l cântau părinţii sau bunicii? Aveaţi jucării aduse din Grecia?
Da, un cântecel pe care şi eu la rândul meu l-am cântat copiilor:

Tα kókkινα μίλα, / Τα πράσινα φύλλα, / μ ׳ αρέσυν πολύ. / μ׳ αρέσυν πολύ.

Μικρός πως να φτάσω / και μίλα να πιάσω / εδώ στην ποδία / εδώ στην ποδία

Χαρά ή σε μένα / να έπεφτε ένα / εδώ στην ποδιά / εδώ στην ποδιά .” (Elena Mihăilescu, 88 ani, Bucureşti)

Ne jucam toţi copiii împreună, indiferent de naţionalitate sau religie. (Nicolae Dumitriu, 69 ani, Brăila)

4. Vi se citeau în copilărie legendele Olimpului şi vi se povestea că sunteţi urmaş al unui popor deosebit, care a pus bazele civilizaţiei europene?
Nu mi se citeau în copilărie Legendele Olimpului, dar le-am citit eu singur şi m-am simţit mândru că sunt urmaş al unui popor deosebit. De fapt acest lucru l-am simţit toată viaţa. (Panait Nicolae, 69 ani, Brăila)

De la mama ştiu anumite lucruri, deoarece ea a învăţat în curtea Bisericii Greceşti şi tot de la mama am învăţat „Pater imon o en tis uranis”, pe care şi acum îl spun cu mare plăcere. Totodată, de la mama am învăţat şi imnul elen. (Cleopatra Bonicioli, 69 ani, Brăila)

5. În ce zonă a Brăilei aţi copilărit? Cum era oraşul în timpul copilăriei dumneavoastră? Care erau străzile preponderent locuite de greci?
Am copilărit în zona centrală a oraşului. Aşa cum mi-l aduc aminte, era frumos, cu străzi curate şi multe prăvălii. Ca străzi preponderent locuite de greci cunosc: strada Calea Călăraşilor, strada Orientului, strada Veche, strada Malului, strada Justiţiei, strada Neagră, strada Rahova, strada Pensionatului, strada Mărăşti, strada Bastionului şi altele. (Reghina Ispir, 70 ani, Brăila)

Am copilărit în zona intersecţiei dintre Bulevardul Cuza cu Calea Călăraşilor, dar întreg oraşul a fost de fapt universul copilăriei mele. Brăila era un oraş liniştit, frumos, cu multă vegetaţie, un oraş cosmopolit. Străzile în care erau grupaţi grecii se întindeau de-a lungul malului Dunării începând cu străzile: Minervei, Plutinei unde locuiau comercianţii, apoi Malului, Cuza, Frumoasa, Sfântul Nicolae unde locuiau navigatorii, iar în zona străzilor din jurul Grădinei Mari locuiau armatorii, bancherii. (Nicolae Saridache, 60 ani, Brăila)

6. Aveaţi vecini greci? Vă jucaţi deopotrivă cu copii de greci şi români sau aveaţi restricţie de la părinţi să nu vă jucaţi cu oricine? Ce jocuri greceşti ştiaţi? Mai ţineţi minte regulile sau versurile vreun joc în limba greacă?
Locuiau foarte mulţi greci de-a lungul falezei şi pe strada mea. Am avut vecini şi prieteni: familia Cutzi (Marianti şi Theodor), familia Paceas (Lefka şi Iani), familia Misu (Kleoniki, Eftimia şi Iorgu), familia Laguros (Erasti şi Sia), familia Galatzatos (Marika şi Gogu), familia Kavadia (Elpiniky şi Nicu), doamna Ardeleanu Tasula Eleni (epitrop la Biserica Grecească), familia Tzelentis, familia Boiagis (Teodor, Cociu), familia Moscopol Jean (Iani Moscu), familia Tzolomidi, familia Vithino (Veneta şi Hristu), familia Cricopol, Caludi (frizer la o unitate situată pe strada Călăraşi). (Elena Mihăilescu, 88 ani, Bucureşti)

Deoarece pe strada Mărăşti unde locuiam nu erau copii, mergeam pe strada Orientală şi mă jucam cu gemenele Moskana, Lucy şi Droso şi cu Viorica Alibrantis şi Ketty Teodoru. Primele trei sunt acum în America (New York), iar Ketty în Australia. De asemenea, mă jucam cu Gita, nepoata doamnei De Roma, cu care eram vecini. Ei vorbeau în limba italiană, iar soţul ei De Roma era grec (Candianos). Cu familia De Roma aveam legături doar ca vecini, nu de prietenie. (Lidia Dimofte, 70 ani, Bucureşti)

7. Primeaţi doar musafiri greci sau şi musafiri români, evrei, turci etc.? Cu ce erau trataţi musafirii?
Primeam în familie musafiri de toate naţionalităţile. Erau trataţi cu: dulceaţă, chec, corăbioare, baclava, trigoane. Se ţinea cont de sărbătorile religioase, perioadele de post şi religia fiecărui musafir. (Nicolae Saridache, 60 ani, Brăila)

Musafirii noştri erau toţi cei ce iubeau cultura şi obiceiurile grecilor. (Neculai Samaras, 53 ani, Brăila)

8. Limba greacă aţi învăţat-o la şcoală sau în familie?
Limba greacă am învăţat-o în familie de la tatăl meu, care era grec. Mama mea era româncă. În familia mea se vorbea româneşte. Tăticul vorbea doar cu noi, copiii, greceşte. Tăticul a murit când eu aveam doar 11 ani; de atunci nu am mai avut cu cine să vorbesc greceşte şi am uitat. În momentul când m-am înscris în Comunitatea Elenă Brăila am reînceput să aud vorba grecească. (Dumitra Turculeţ, 70 ani, Brăila)

Melodia limbii am aflat-o încă din familie când eram atent la ce se vorbea în jurul meu. Şcoală în limba greacă nu am făcut, era şi imposibil în regimul comunist. După ‘90, ca mai toţi grecii din comunitate care învăţau limba greacă, am studiat cu doamna Sia (Anisia Pieratos). (Haralambie Răzvan Caravia, 36 ani, Bucureşti)

9. Aţi învăţat la o şcoală grecească sau la o şcoală românească? Vă amintiţi vreun dascăl preferat sau vreun dascăl de care vă era teamă?
Am învăţat la Şcoala Grecească de pe strada Rubinelor din Brăila. Îmi amintesc cu plăcere de directorul şcolii Leontiadi, profesoara Cristalia şi Gheorghiadi. (Maria Diamandi, 70 ani, Brăila)

Am învăţat la Şcoala nr. 5, Şcoala Grecească. Învăţătoarea mea, doamna Argatu, a fost îngerul nostru păzitor şi deschizător de drum. De asemenea, domnul Tanos Triandafilos răbdător, dar sever, ne-a iniţiat în abecedarul şi gramatica limbii greceşti. […] Noi aveam clase mixte. Învăţam şi ne jucam alături de români şi ne-nţelegeam foarte bine. Aveam manuale greceşti. În librării nu se vindeau cărţi greceşti, dar aveam multe cărţi de la Asociaţia Emigranţilor Politici Greci. (Eli Băjenică, 54 ani, Brăila)

10. Dacă aţi învăţat la o şcoală grecească… Unde era această şcoală? Profesorii erau din Grecia? Ce materii se predau? Ce materii preferaţi şi ce materii erau de nesuportat? Aveaţi manuale greceşti? În librării se vindeau cărţi în limba greacă?
Am absolvit cele 8 clase elementare la Şcoala Elenă, din strada Rubinelor, în spatele Bisericii Elene. În limba greacă, ca profesori, i-am avut pe domnul Papacostandinis, directorul şcolii, pe Antoniotis, ambii din Grecia. (Constantinos Mandas, 90 ani, Brăila)

Şcoala Grecească de Fete era în curtea Bisericii Greceşti. Localul Şcolii de Băieţi era situat pe strada Rubinelor. Obiectele predate erau: „Cetirea”, „Scrierea”, „Gramatica”, „Composiţia”, „Istoria”, „Geografia”, „Religia”, „Intuiţia”, „Memorizarea”. Preferam desenul, lucrul manual (broderia) şi mai ales pictura, iar de nesuportat pentru mine era matematica. Studiul se făcea şi cu ajutorul manualelor aduse din Grecia. (Elena Mihăilescu, 88 ani, Bucureşti)

De la 7 ani am început să merg la Şcoala Greacă. Şcoala era pe strada Rubinilor. Profesorii mei erau greci. Depuneau mult suflet pentru a ne învăţa, erau buni profesionişti. Mi-aduc aminte de directorul de atunci, Antoniadi, Costi (profesoara de limba greacă). Antoniadi era profesor de matematică. Obiectele învăţate în limba greacă au fost: matematica, limba greacă, geografia Greciei, istoria Greciei şi religia. Am terminat şcoala în 1947, an în care profesorii au plecat în Grecia. Clasa a 6-a am terminat-o în 1947. În incinta şcolii era şi o sală de spectacole, cu scenă, unde dădeam serbări de sfârşit de an şi de Ziua Naţională a Greciei, pe 25 martie. La terminarea şcolii am fost numai 6 elevi. În perioada şcolii am învăţat şi în limba română gramatica, geografia României, istoria României, cu profesori români. Nu aveam manuale în limba greacă. În timpul şcolii, am fost selectat pentru a fi “papadaki”, „popişor” la Biserica Elenă timp de trei ani. Eram trei copii şi ajutam la slujbă. Aveam robe atât de vară cât şi de iarnă. În perioada aceasta slujea la biserică un arhimandrit grec, pe nume Anatolie, cu o voce ce răsuna în toată biserica, fără microfon. Despărţirea de şcoală şi de profesori s-a făcut printr-o serbare la sala de spectacole a şcolii. Costumaţia noastră pentru zilele naţionale ale Greciei era cea de „evzon”. La festivităţi se recitau poezii, se prezentau cântece şi dansuri. […] (Stelian Raftopol, 75 ani, Brăila)

Leave a Reply