07. Mărturii (pag.04)– Μαρτυρίες ( σελ. 04) – Memoirs (page 04)

30. Cum sunt sărbătorile la dumneavoastră în familie? Se simt rădăcinile greceşti? Ce sărbători, în afară de Paşte şi Crăciun, sunt importante pentru dumneavoastră şi care este diferenţa faţă de cum le sărbătoresc românii?
Se simţeau sărbătorile. Cadourile copiilor le aducea Moş Vasile iar la Lăsatul Secului grecii dansau zilnic în casă şi se îmbrăcau cu măşti timp de trei săptămâni. Cântecul la Lăsatul Secului: PWS TO TRIBOUN TO PIPERI (Piperul). (Anisia Pieratos, 81 ani, Brăila)

Sărbătorim ziua de 25 martie – Ziua Naţională a Greciei şi 28 octombrie – Ziua Marelui „NU”. (Maria Diamandi, 70 ani, Brăila)

31. Avea sau are vreun specific Paştele grecilor faţă de acela al românilor? Există obiceiuri deosebite, pregătiţi bucate specifice grecilor?
La sărbătorile de Paşte, grecii pregătesc mielul la proţap, iar drobul îl fac tot din măruntaie în formă de frigărui şi se numesc cocoreţi. (Maria Diamandi, 70 ani, Brăila)

Există într-adevăr obiceiuri mai deosebite. De exemplu, am fost în vizită la rude de Paşti şi am văzut cum în Vinerea Paştelui seara, în centrul Atenei, se întâlnesc aproape toate epitafurile ornate cu o multitudine de flori, însoţite de preoţi şi localnici cu lumânările aprinse. (Florentina Octavia Gavaz-Nicolae, 39 ani, Brăila)

Nu, are aceeaşi semnificaţie: Învierea Domnului. Da, există obiceiuri diferite în ceea ce priveşte arta culinară, se pregătesc magheiritsa, kokoretsi şi arni sti souvla. De asemenea ouăle se vopsesc numai roşu. Când eram copii bunica făcea întotdeauna doi cozonăcei, pentru mine şi fratele meu, care erau deosebiţi faţă de ceilalţi, în sensul că erau rotunzi şi în mijloc aveau câte un ou roşu. (Iulia Marica Saridache, 33 ani, Brăila)

32. Cum era sau cum este de Crăciun? In Grecia, de Crăciun, grecii împodobesc şi corăbii nu numai un brad. La Brăila a existat vreodată acest obicei? Pe vremuri, părinţii sau bunicii dumneavoastră împodobeau brad de Crăciun sau corabie? Am mai citit despre diverse obiceiuri de Crăciun în Grecia pentru alungarea spiritelor, pentru belşug … La Brăila s-au păstrat astfel de tradiţii? Vă mai amintiţi vreun colind în greceşte?
Şi la Brăila, de Crăciun se împodobeau corăbiile cu steaguri, cu însemne bisericeşti. De asemenea se împodobeau şi copacii din curţile caselor. Existau obiceiuri care între timp s-au pierdut odată cu dispariţia celor bătrâni. (Nicolae Saridache, 60 ani, Brăila)

În sunet de tobe, băieţii mai mici mergeau din casă în casă şi colindau, după care primeau smochine uscate, migdale, nuci şi o mulţime de dulciuri şi câteodată şi cadouri. În Grecia, există o superstiţie numita kallikantzeri, potrivit căreia spiriduşi poznaşi apar din pământ, în perioada Crăciunului. Foarte puţine cadouri sunt oferite de Crăciun membrilor familiei sau prietenilor. Am fost învăţată că au nevoie de daruri cei aflaţi în suferinţă. Mergeam cu bunica la biserică şi duceam daruri. Preoţii merg din casă în casă, stropind cu apă sfinţită pentru a alunga spiritele rele care s-ar putea ascunde în casele oamenilor. În cele mai multe case greceşti este decorat câte un brăduţ, cu beteală şi o stea pusă în vârf. Cadourile sunt schimbate pe 1 ianuarie, de ziua Sfântului Vasile. Mi-a spus bunica mea, pe vremea când citeam „Legendele Olimpului”, despre obiceiul împodobirii unui vas cu lumânări. În ajunul Crăciunului, dis-de-dimineaţă, copiii pornesc la colindat din casă în casă purtând cu ei o iesle sau o corabie miniaturală care simbolizează viaţa şi mântuirea (Arca lui Noe). Dar la noi în familie nu am văzut aşa ceva. (Nicoleta Mija, 53 ani, Brăila)

Noi am împodobit numai brad. Da, îmi amintesc colinde în greacă: Arhiminia kai arhixronia, O aghios Basilis erhete, Paei o palios o hronos, etc. Toate aceste colinde le-am învăţat de la doamna Sia. Împreună cu alţi tineri de la Comunitatea Elenă mergeam şi colindam familiile de origine greacă în ajunul Crăciunului. Începeam de pe Calea Galaţi de la domnul Samaras, tatăl domnului Samaras Nicolae şi până în Viziru. (Iulia Marica Saridache, 33 ani, Brăila)

33. Aţi găsit vreodată de Anul Nou, bănuţul în Vasilopita? Vă amintiţi, chiar vi s-a îndeplinit dorinţa? Cum se prepară Vasilopita? Ce alte tradiţii mai există legate de Anul Nou?
Da, am găsit bănuţul şi mi s-a îndeplinit dorinţa. Vasilopita sau pita (plăcinta) Sfântului Vasile se pregăteşte în ajunul Anului Nou. Ea se pregăteşte în principal din făină, ouă, zahăr şi lapte. Gospodina casei pune în interiorul ei un bănuţ. La ora 12 noaptea, după trecerea în noul an, capul familiei taie pita (plăcinta) în mai multe bucăţi. Cel care va găsi bănuţul va fi norocosul anului. De Anul Nou grecii joacă cărţi şi se spune că cel care câştigă va avea un an bun din punct de vedere financiar. (Nicolae Saridache, 60 ani, Brăila)

[..] Vasilopita… se taie o felie pentru Iisus, una pentru Fecioara Maria, una pentru casă şi apoi pentru cei din casă, de la cel mai mare la cel mai mic membru din familie, şi dacă sunt invitaţi la Revelion se numără şi ei la urmă tot după vârstă… (Artemiza Papas, 47 ani, Brăila)

34. Cum erau întâlnirile de altădată la comunitate? Veneau mai mulţi greci, erau mai animate? Erau schimburi culturale mai intense?
Din spusele mamei şi mătuşilor, întâlnirile la comunitate erau foarte animate, grecii se întâlneau, stăteau de vorbă, îşi depănau amintirile din patrie, cântau, dansau. (Maria Ganea, 69 ani, Brăila)

[…] În perioada interbelică, au existat în cadrul Comunităţii Elene Brăila trei organizaţii: “Parnassos” a doamnelor grecoaice, preşedinte era d-na Dionisia Portolos, “Istros” a navigatorilor greci, preşedinte Nicolaos Samaras şi “Paleon polemiston” a veteranilor de război greci. După anul 1944, tinerii greci din Brăila s-au reunit în organizaţia numită “Acropolis“. Membrii acestor organizaţii desfăşurau, voluntar, activităţi culturale, sociale, de păstrare a tradiţiilor şi obiceiurilor. (Florentina-Cristina Muşat, 43 ani, Brăila)

35. Spiritul religios la greci este mai puternic? Ce înseamnă pentru dumneavoastră şi familia dumneavoastră religia şi Biserica Greacă? Familia dumneavoastră mergea şi merge cu regularitate la biserică? Vă amintiţi sau vi s-a povestit despre preoţii care veneau la Brăila din Grecia? Aţi ajuns vreodată la Muntele Athos?
Suntem cu toţii ortodocşi şi avem acelaşi Dumnezeu. (Livia Vâlcu, 70 ani, Brăila)

La greci, maxima responsabilitate a părinţilor este aceea de a insufla copiilor lor, încă din fragedă copilărie, credinţa în Dumnezeu. De mică am fost educată să cred în Dumnezeu, să mă rog lui Dumnezeu, să mă spovedesc, să merg la biserică, să mă împărtăşesc. Am mers cu părinţii la Biserica Greacă, am îngenuncheat împreună în faţa icoanelor, ne-am rugat împreună. (Nicoleta Mija, 53 ani, Brăila)

Biserica este un simbol al grecilor din Brăila şi nu numai. De mic am fost adus în sânul ei de către cei bătrâni care o frecventau şi unde se întâlneau cu alţi greci şi discutau fără a le fi teamă ca sunt urmăriţi de securitate. Preoţi greci au slujit la biserică până în 1950. După care o mare perioadă de timp a slujit preotul Băncuţă – la rândul său prigonit de comunişti – care a fost îmbrăţişat de greci. Preoţii care veneau la Brăila să slujească aveau rang de arhimandriţi, erau necăsătoriţi şi comunitatea se îngrijea de cheltuielile lor. Am fost la Athos doar în croazieră. (Haralambie Răzvan Caravia, 36 ani, Bucureşti)

36. Sunteţi superstiţios? Sunt diferite superstiţiile grecilor de ale românilor?
Nu sunt superstiţioasă, nu cunosc niciun fel de superstiţii, fie ele româneşti, fie greceşti. Nu aş fi o bună creştină dacă aş crede în aşa ceva. (Artemiza Papas, 47 ani, Brăila)

Da, am anumite lucruri de care ţin cont întotdeauna (iar dacă am uitat chiar că se confirmă): să nu îmi iasă „cu gol” cel pe care-l văd primul în ziua respectivă, la început de lună evit să fiu în preajma anumitor persoane care au o puternică încărcătură negativă asupra mea. Evit să fiu privită cu ochi răi “caco mati” sau “vari mati“. (Florentina-Cristina Muşat, 43 ani, Brăila)

37. Cât de mult v-aţi dorit să ajungeţi în Grecia? La ce vârstă aţi vizitat-o prima dată? Care au fost primele impresii? Aţi găsit-o aşa cum v-aţi imaginat?
Foarte mult. La 70 de ani am ajuns în Grecia. Cel mai frumos răsărit de soare l-am văzut în Grecia şi cea mai frumoasă mare. N-am să uit niciodată ce am simţit când am călcat pe pământul grecesc, am plâns de fericire. În acel moment am simţit că tăticu mă priveşte şi că e mulţumit că am ajuns în ţara lui, pe care el nu a mai apucat să o vadă. Am găsit Grecia mai ceva decât mi-o imaginam şi decât mi-a descris-o tăticu în copilărie. (Dumitra Turculeţ, 70 ani, Brăila)

Dintotdeauna. Bunicii mei au trăit fără să vadă Grecia. Cred că, pe undeva, le-am moştenit dorul. Pentru prima oară am fost în 1992, la 19 ani, iar la întoarcere bunica şi rudele sale îmi ascultau cu nesaţ povestirile mele de adolescent impresionat până şi de nişte pietre. Atunci am realizat ce a însemnat comunismul pentru grecii şi românii deopotrivă din România. Cât de mult ne ţinuse regimul cu capul în sac. Nu era chiar aşa cum mi-o imaginasem, idilic ce-i drept, dar îmi găsisem o parte a mea de mult uitată care existase până atunci doar prin povestiri şi către care dintotdeauna eram atras ca de Circe. (Haralambie Răzvan Caravia, 36 ani, Bucureşti)

38. Nu aţi simţit că locul dumneavoastră este acolo, în Grecia, şi că este mai bine să nu mai reveniţi în România?
Este greu să mă pronunţ, cea mai bună alinare este să poţi din când în când să mergi în Grecia. Este un lucru interesant, deoarece când ajungi acolo nu te consideri străin, deoarece vorbeşti aceeaşi limbă. Nu m-am gândit să rămân în Grecia, deoarece în România m-am născut, aici erau părinţii, aveam prieteni. (Constantin Stefanidis, 68 ani, Brăila)

Da, am simţit că locul meu este în Grecia şi că nu aş mai reveni în România. (Victoria Teodorescu, 59 ani, Brăila)

Nu. Aşa cum tata, deşi a trăit 54 de ani în România şi doar 25 de ani în Grecia, niciodată nu a simţit şi trăit ca un român, rădăcinile îşi spun întotdeauna cuvântul. La fel şi eu… m-am născut în România, am învăţat să trăiesc şi să simt româneşte, sunt multe lucruri pe care nu le înţeleg în felul de a fi al grecilor, lucru perfect normal… Tata a vrut să moară acolo, vis neîmplinit, era patria lui, era pământul lui, a trebuit să se mulţumească cu pământul de adopţie, eu m-am născut aici, aici e casa în care m-am născut şi în care încă trăiesc, aici sunt mormintele familiei mele, aici e pământul care mă cheamă… Deşi românii nu m-au considerat niciodată româncă, sunt câteva lucruri despre care pot spune că sunt ale mele… atâta timp cât Dumnezeu va îngădui să fie ale mele, în Grecia nimic nu e al meu, iar grecii nu mă consideră grecoaică… În clipa în care am ripostat şi le-am spus să nu mă mai strige „românca”, am devenit nimic altceva decât „străina”. În concepţia mea, fiecare om trebuie să trăiască în ţara în care s-a născut, ţările de adopţie nu vor accepta vreodată 100% străinii, cei ce pleacă vor rămâne permanent în suflet cu un dor nespus faţă de pământul natal, oricât de multe şi de mari le-ar fi realizările altundeva… Am văzut timp de 42 de ani cum a fost măcinat tatăl meu de acest dor năpraznic. Şi nu mi-aş dori o soartă ca a lui… (Artemiza Papas, 47 ani, Brăila)

Opou zeis ekei patris sau ubi bebe ibi patria. Mă regăsesc în Grecia aidoma lui Anteu care îşi recăpăta puterile atingând pământul. Am nevoie de ambele (Ro şi Gr), în egală măsură dar din motive diferite. (Haralambie Răzvan Caravia, 36 ani, Bucureşti)

39. La Brăila aţi păstrat legătura cu cultura greacă? Citiţi literatură greacă? Ce scriitori (greci şi români) preferaţi aveţi? Cumpăraţi cărţi din Grecia?
În cadrul comunităţii menţinem tradiţiile şi cultura greacă. (Panait Ţigaridis, 71 ani, Brăila)

Citesc publicaţiile de la Comunitatea Greacă – de exemplu revista „Elpis” (Speranţa), editată de Uniunea Elenă din România. (Maria Diamandi, 70 ani, Brăila)

Am luat cunoştinţă cu literatura greacă abia în anul 2009, prin Editura Omonia (condusă de doamna Elena Lazăr). […] Mi-au plăcut foarte mult scrierile autorilor greci. M-a impresionat faptul că toate cărţile sunt străbătute ca un fir roşu de patriotism chiar dacă tema multora este predominant romantică. (Vasile Cochino, 63 ani, Brăila)

Cărţi din Grecia rar cumpăr. Contactul îl păstrez datorită internetului, datorită unor oameni ca şi Elena Lazăr cu a sa editură, datorită schimburilor culturale cu Grecia. (Haralambie Răzvan Caravia, 36 ani, Bucureşti)

40. Aţi urmărit evoluţia fenomenului cultural din Grecia – teatru, sculptură, pictură? Cunoaşteţi nume de actori greci, pictori, sculptori? Aveţi albume de artă?
Apreciez arta antică greacă, felul în care grecii îşi conservă monumentele. Îmi place arta lui El Greco. Admir pe Irene Papas şi pe Nana Mouskouri. (Jana Andreescu, 58 ani, Galaţi)

De câte ori mă aflu în Grecia, merg la expoziţii de pictură, scena lirică „Megaro Musikis”, ba chiar la Irodio pe timp de vară. Anul acesta fiica mea chiar a participat ca mezzosoprană la concursul internaţional „Maria Callas”. (Eli Băjenică, 54 ani, Brăila)

Nu. Mai degrabă cunosc artişti greci din România recunoscuţi atât în România precum şi în Grecia. E vorba de pictorul Fampas, de scriitorul Loudemis, de Istrati, etc. (Haralambie Răzvan Caravia, 36 ani, Bucureşti)

41. V-a povestit cineva din familie cum erau reprezentaţiile teatrale în limba greacă la Brăila şi unde se ţineau?
La Brăila, până în anii 1945-1946, reprezentaţii teatrale în limba greacă aveau loc la PASSALAQUA. (Elena Mihăilescu, 88 ani, Bucureşti)

Reprezentaţiile teatrale la Brăila erau pe scena teatrului Rally, actualul „Maria Filotti”. Mai exista şi un teatru de varietăţi. (Dumitru <Zissu> Aspasia, 83 ani, Brăila)

42. Grecii sunt consideraţi un popor vesel, care cântă şi dansează cu mare plăcere. Vă recunoaşteţi în această descriere? Ce cântăreţi greci preferaţi aveţi? Puteţi să ne scrieţi versurile unui cântec sau unor cântece preferate? Aţi auzit în familie cântece foarte vechi greceşti? Vi le mai amintiţi?
Cântăreaţa mea preferată este Nana Mouskouri. Ca şi cântece vechi, îmi amintesc că mama mea cânta „Gialo, Gialo” şi „Pente, Pente, Deca”. (Lidia Bartalos, 72 ani, Brăila)

Da. Cântăreţi greci preferaţi: Zambeta, Parios, Dionisiu, Dalaras, Kaloianis. Da, mi le amintesc: Ialo, ialo, Samiotisa, Ta matia, Barba Iani. (Panait Nicolae, 69 ani, Brăila)

43. Dansaţi greceşte? Unde aţi învăţat să dansaţi? Ce înseamnă „a dansa” pentru dumneavoastră? Aţi purtat vreodată un costum tradiţional grecesc? Descrieţi câteva dansuri greceşti pe care le cunoaşteţi şi semnificaţia lor, dacă o cunoaşteţi.
A dansa este egal cu a iubi. (Nicolas Spiridon, 77 ani, Brăila)

Dacă intri într-o comunitate de greci este imposibil să nu dansezi. (Constantin Stefanidis, 68 ani, Brăila)

Îmi place să dansez. Am făcut parte în adolescenţă şi din ansamblul de dansuri al comunităţii. La petreceri mă încălzesc cu câte un Tsifteteli după care trec la stiluri mai grele gen Zeibekiko care, dansul în sine, este o mărturie a mitologiei greceşti. Denumirea sa Zeibekiko vine de la numele lui ZEYS (Zeus) şi îmbină atât zborul vulturului lui Zeus – de aici mâinile întinse în timpul dansului – cât şi suferinţa mândră a lui Prometeu. (Haralambie Răzvan Caravia, 36 ani, Bucureşti)

44. Se sparg sau se spărgeau vreodată farfurii la petrecerile dumneavoastră de familie? Ce semnificaţie are acest ritual? Ritualul aruncării garoafelor către dansatori exista şi la Brăila? Am citit că prin anii ’30 în Grecia se aruncau la picioarele dansatoarelor cuţite. Aţi auzit să fi existat acest obicei şi la petrecerile grecilor din Brăila?
La petrecerile de familie, în special cele date de mătuşa dinspre mamă, se spărgeau farfurii. Însemna spargerea necazurilor, alungarea ghinioanelor. (Dumitru <Zissu> Aspasia, 83 ani, Brăila)

Sincer, spargem farfurii la orice moment în care dansăm şi ne simţim bine. […] Ciudat mi se pare că grecul sparge farfurii nu numai la petreceri dar şi când se ceartă?! (Haralambie Răzvan Caravia, 36 ani, Bucureşti)

45. Ce filme greceşti preferaţi? Care sunt actorii dumneavoastră greci preferaţi?
Prefer filme vechi, alb-negru. Stathis Psaltis, Vegos etc. (Adrian Guleamachis, 33 ani, Brăila)

Filmele din anii ’70 cu Aliki Vougiouklaki, „Zorba Grecul”, „Nunta à la grec”, actualele seriale greceşti (comediile). Aliki Vougiouklaki, Dimitris Papamichael, Christoforos Papakaliatis. (Iulia Marica Saridache, 33 ani, Brăila)

46. „Trăiţi clipa” ca Alexis Zorba sau aveţi o altă filosofie de viaţă?
Când eram tânără aveam aceeaşi filozofie de viaţă ca Alexis. Acum încerc să aplic o nouă filozofie: a trăi clipa înseamnă a o prelungi. Încerc să fiu mai flexibilă, să apreciez orice părticică bună dintr-o zi şi să-i las pe alţii să descopere marele sens al vieţii cu numeroasele întrebări… (Nicoleta Mija, 53 ani, Brăila)

Glenta tin zoi, oloi dio metra pernoun ghi! Trăieşte-ţi viaţa pentru că toţi ajung la doi metri sub pământ! (Haralambie Răzvan Caravia, 36 ani, Bucureşti)

47. Grecia este o ţară înconjurată de mare. Iubiţi marea? A reuşit Dunărea să suplinească absenţa mării sau tânjiţi câteodată după mirosul mării şi după momentele când pe mare se poate vedea luna în ape, printre luminiţele de la felinarele pescarilor de pe karavakia? Aveţi pasiunea pescuitului şi a preparatelor din peşte? Ştiţi să preparaţi caracatiţa, fructele de mare după reţete greceşti? Ştiţi cum se pescuieşte caracatiţa?
Iubesc marea, apa. Dunărea „m-a dus” adesea la mare. Pictez marea, lumea marină. (Jana Andreescu, 58 ani, Galaţi)

Ador marea, deşi nu ştiu să înot. Ador şi marea văzută din Glifada, din insula Poros, din Hydra, din Alexandropolis, de pe insula Samotraki, dar şi de la Limasol, din Ciprul grecesc. Nimic nu se compară cu peisajul marin al Greciei şi, mai ales, cu imaginea strălucitor de albă a micilor capele de pe ţărm în spatele cărora se vede marea. Cât despre miros, cel al năvoadelor, seara, pe mal, cu pisicile furişându-se după peştişorii căzuţi printre ochiuri, sau mirosul iodat al pieţei de peşte din Pireu, se află ca nişte amprente proustiene în memoria mea olfactivă. Ador fructele de mare, dar mai ales acel <fish meze> în care nici nu prea ştii ce mănânci, în zecile de castronaşe aromate. Evident, însoţit de vinurile albe fructate, tămâioase sau retzina. (Maria-Denise Theodoru, 57 ani, Bucureşti)

48. Vă amintiţi sau aţi auzit de la familie cât de animat era portul Brăila odinioară? Cunoaşteţi numele unor companii de navigaţie greceşti şi unde îşi aveau sediile, a unor vapoare greceşti care veneau la Brăila? Deţineţi fotografii sau date despre familii de armatori greci şi unde erau situate locuinţele lor, despre rude ale acestora sau persoane care au lucrat pentru ei şi care ar putea să ne ofere mai multe informaţii?
Îmi amintesc de Anatras, patronul unui remorcher şi de dl. Potamianos, patronul şlepului Gheorghios. După absolvire m-am îmbarcat pe şlepul Gheorghios, sub pavilion elen, şi prima mea cursă a fost Brăila-Regensburg. […] (Constantinos Mandas, 90 ani, Brăila)

Da. Companii de navigaţie: Portolo, Embericos. Vapoare greceşti, Tasos, Itaki, Smirni, Omonia, Solomon, Iason, şlep ce aparţinea Bisericii Greceşti KASTRO (castro), naţionalizat şi tăiat şi dat la fier vechi după ani şi ani de zile. În 1942-45, exista un birou pe Împăratul Traian, vadul ce duce în port, unde am lucrat şi eu ca băiat de birou, care avea rolul de aprovizionare cu alimente a cargourilor ce ancorau pentru a descărca şi încărca diferite produse. […] (Nicolas Spiridon, 77 ani, Brăila)

Am lucrat pe „şinalul” Dunării. Pe Dunăre era circulaţie mare de diferite tipuri de nave. La Dunăre erau ateliere şi şantiere mici, pot aminti pe fraţii „Maratos şi Lecaţa”. Erau şi societăţi de navigaţie „Portolo”, „Dimitriu” şi altele mai mici. Moara „Violatos” lucra cel mai mult. (Stelian Raftopol, 75 ani, Brăila)

Portul din Brăila era foarte animat. Vărul meu din Athena mi-a povestit că a numărat când era copil într-o singură zi, în 1942, 70 vapoare care aşteptau să fie încărcate sau descărcate între Galaţi şi Brăila. (Ştefan Panait Pana, 68 ani, Stuttgart – Germania)

49. „La noi la Brăila, la tanti Elvira…” V-a povestit cineva dacă erau la Brăila case de toleranţă greceşti şi cam unde erau situate?
Ei bine, lupanarele erau în zona portului, nu ştiu dacă erau greceşti şi nu ştiu dacă nu le-a prezentat suficient Panait Istrati în cărţile lui. Brăila nu făcea excepţie faţă de alte porturi fluviale, era un oraş foarte bogat, unde nu prea erau săraci, iar faptul că Sulina era <Porto Franco> aducea un belşug extraordinar. (Maria-Denise Theodoru, 57 ani, Bucureşti)

Leave a Reply