07. Mărturii (pag.02)– Μαρτυρίες ( σελ. 02) – Memoirs (page 02)

11. Dacă aţi învăţat la o şcoală românească… vă simţeaţi privit sau tratat altfel de către ceilalţi colegi sau de către profesori?
Am învăţat la o şcoală românească. Mă simţeam tratat altfel, dar nu în rău, ci în bine, ca un băiat cu o cultură şi o educaţie mai aparte. (Nicolas Spiridon, 77 ani, Brăila)
Nu mă simţeam şi nu eram tratată altfel de către colegi sau profesori. Din contră, le împărtăşeam din obiceiurile şi tradiţiile greceşti. Unii dintre ei deveneau, în timp, filoeleni: le plăcea muzica grecească, iar apoi învăţau şi limba greacă şi dansurile greceşti. (Florentina Octavia Gavaz-Nicolae, 39 ani, Brăila)

12. Dacă ar fi să comparaţi cele două sisteme de învăţământ – din România şi Grecia – care consideraţi că este mai bun?
Ambele sisteme sunt bune. În timpul cât am urmat eu şcoala elementară, gimnazială şi liceul, a fost o perioadă de reformă continuă. Datorită învăţătorilor şi profesorilor care aveau o formaţie profesională dinainte de război, calitatea învăţământului era foarte bună. (Maria Ganea, 69 ani, Brăila)
Dacă compar cele două sisteme de învăţământ, cel din Grecia şi cel din România, cel mai bun, de departe, este sistemul românesc, dar cel din perioada comunistă, atunci se făcea şcoală serioasă, chiar dacă acum pare militărie ce se făcea atunci. Şcoala de acum din România este doar o glumă sinistră. (Artemiza Papas, 47 ani, Brăila)

13. Vă amintiţi sau aţi auzit de la familia dumneavoastră cum era Brăila de altă dată? Cum era centrul oraşului, Regala, celelalte străzi? Cum erau parcurile? Care erau locurile preferate de promenadă ale tinerilor? V-amintiţi sau v-a povestit cineva cum arătau trăsurile sau maşinile de epocă cu care se circula pe străzile Brăilei de altă dată?
Vara, în serile calde, familiile se plimbau pe strada principală Regala, la Grădina Mare sau Parcul Monument. Tinerii se plimbau şi pe malul Dunării. În Brăila, la început de secol XX, erau puţine maşini, distanţele mari erau parcurse cu trăsuri bine întreţinute de birjarii lipoveni. Uniforma birjarilor, îmi aduc aminte, era confecţionată din catifea verde închis sau neagră. Străzile şi parcurile existente la acea vreme erau foarte bine întreţinute, peste tot dominând parfumul salcâmilor. Brăila… „Oraşul salcâmilor”… (Elena Mihăilescu, 88 ani, Bucureşti)
Mi-au povestit mama şi mătuşa cum era Brăila de altă dată. Un oraş cosmopolit, un mare port la Dunăre, un amalgam de civilizaţii şi culturi, un oraş prosper. În anii de şcoală mama şi mătuşa nu aveau voie să circule pe Regala, adică elevii nu aveau voie să meargă pe acolo neînsoţiţi de părinţi, dacă cumva erai văzut pe acea stradă, a doua zi urma pedeapsa. Pe acea stradă se plimbau la braţ cei „din lumea bună a Brăilei”, de aceea erau tinerii atraşi într-acolo, voiau să admire frumoasele doamne ale superbului oraş de la Dunăre, etalându-şi la braţul soţilor lor elegantele ţinute. Parcurile erau bine îngrijite, lumea era civilizată şi politicoasă, tinerii nu prea se plimbau pe vremea când cei din familia mea erau tineri. (Artemiza Papas, 47 ani, Brăila)

14. Vă amintiţi sau aţi auzit de prăvălii ale grecilor în Brăila de altă dată? Ce produse aduse din Grecia se comercializau? Erau şi ateliere greceşti de mici meşteşugari de care vă amintiţi?
Mi-aduc aminte de prăvăliile grecilor din Brăila: restaurantul Roca, cuptor de pâine Comisos, prăvălie cu articole pentru uz marinăresc Aravandinos, […] prăvălia „La doi cocoşi” Temistocle şi tutungerie; […] regia şi băcănia lui Temistocle. (Nicolas Spiridon, 77 ani, Brăila)
Pe strada Călăraşi erau cafenele, şi greceşti şi turceşti, restaurant La Perdichi, băcănie La Papa Eftimiu, La Comino, la strada Plevna, la strada Cuza era Roca, o băcănie asortată. Mama ne cumpăra de toate de la Badasarian, pe Republicii, era magazinul cel mai bun. (Caliopi Paraschiv, 77 ani, Brăila)
Existau prăvălii de tot felul, ale căror patroni erau greci. Se comercializau: halva, rahat grecesc, fistic, migdale, ulei de măsline, măsline. Toate au dispărut odată cu sistemul comunist. Erau şi ateliere de mici meşteşugari ale grecilor: tâmplari, tinichigii, ateliere de confecţionat pălării, geamgii – situate pe Bulevardul Cuza şi strada Unirii, în apropiere de strada Regală. (Nicolae Saridache, 60 ani, Brăila)

15. În Grecia se poate vorbi de un cult al cafelei iar „cafeneaua” e o adevărată instituţie, ca şi în România sfârşitului de secol XIX. Vă amintiţi sau v-a povestit cineva din familie despre cafenele sau cofetării ale grecilor în Brăila de altă dată? Care era atmosfera, cum se servea cafeaua, ce se mai consuma, care erau tabieturile celor care-şi petreceau timpul acolo? Am citit că în secolul XIX, cea mai elegantă cofetărie la Brăila era „Papacanaris”, a unui grec… Am mai citit că părinţii lui Jean Moscopol au avut cofetărie la Brăila… Ştiţi unde erau situate?
De obicei numai bărbaţii se duceau la cafenele, când veneau de la serviciu. Jucau cărţi, biliard. […] (Anisia Pieratos, 81 ani, Brăila)
Cofetării greceşti: cofetăria lui Papacanaris lângă intrarea actorilor la teatru, ceva mai încolo vis-à-vis de hotel Bristol cofetăria lui Ţucatos, între Plevnei şi Rahovei cofetăria lui Pascale Diamandi. Şi eu le-am frecventat pe toate. Cu copiii lui Ţucatos şi Diamandi am fost prieten. (Marius Exarhu, 72 ani, Brăila)
Îmi amintesc de vreo patru cofetării ale grecilor – Caciu Papacanaris, Ţucatos Dumitru, tatăl meu – Pascali Diamandi – şi Jan Andronic, precum şi o plăcintărie din centru a lui Eracle. Am auzit de la tata că Lascăr Moscopol a avut cofetăria pe strada Regală colţ cu Ştefan cel Mare. Când au închis prăvălia, tatăl meu a cumpărat o parte din mobilierul lor. Eu am cunoscut-o pe Iorgula, fata lui Moscopol şi pe fetiţa ei Jeni – care s-au mutat la Galaţi. Fata se numeşte după căsătorie Jana Andreescu. (Maria Diamandi, 70 ani, Brăila)

16. Jucaţi table? Părinţii, bunicii obişnuiau să joace table? De ce le place aşa mult grecilor să joace tavli? Se ştie că grecii fumează mult. Ce fumau grecii pe vremuri? Ce mărci de ţigări şi trabucuri greceşti se comercializau la Brăila?
Table ştie orice om de naţionalitate greacă, cred că „din naştere”. (Nicolae Dumitriu, 69 ani, Brăila)
Grecii jucau table şi erau în stare să renunţe la masă pentru o partidă. Am să vă spun o mică poveste. Bunicul meu era mare campion. Când a venit tata din armată au jucat table şi pentru prima dată bunicul a mâncat bătaie. Linie după linie, partidă după partidă a jucat pentru a învinge. La un moment dat a vrut să se ridice şi a plecat cu scaunul lipit de… La mine în familie nu s-a fumat, poate şi pentru că s-a făcut mult sport. (Nicoleta Mija, 53 ani, Brăila)

17. Bărbaţii greci au, de obicei, în mână, un komboloi. La ce foloseşte acest şirag de mărgele? Aveţi un komboloi? Tată dumneavoastră, bunicul aveau komboloi?
Aceste mărgele sunt mereu în număr impar şi pot fi uşor confundate cu mătăniile, fiind văzute în mâinile bărbaţilor. Bărbaţii bătrâni dau numărării un sens religios. Ele provin din Orient dar în Grecia simbolizează specificul unei zone precum şi infinitul. Toţi bărbaţii din familia mea aveau komboloi. (Nicoleta Mija, 53 ani, Brăila)
Da, am un komboloi, tata a avut, bunicul la fel. Mi-au rămas mie toate, dar ca simple amintiri. Komboloi-ul este un şirag de mărgele ce ar putea fi confundat cu mătaniile, dar care este folosit ca simplă podoabă sau pentru relaxare şi, uneori, ca amuletă protectoare. Reprezintă o tradiţie de sute de ani foarte gustată de greci dar şi de străini. (Artemiza Papas, 47 ani, Brăila)

18. Grecii sunt foarte combatanţi, îşi revendică drepturile cu foarte multă înverşunare. Aţi moştenit acest spirit? Am citit că în Grecia, până în anii ’80, aproape toate cafenelele – unde se discuta de obicei în special politică, unde „se punea ţara la cale” – erau decorate astfel încât să arate orientarea politică a proprietarului şi evident, a clientelei, ca să se evite conflictele. Aşa era şi la Brăila?
În familia noastră discuţiile politice erau evitate, subiectele care se discutau erau legate de bunul mers al afacerilor pentru a asigura un trai foarte bun familiei. (Elena Mihăilescu, 88 ani, Bucureşti)
Grecii sunt foarte combatanţi dar şi corecţi în acelaşi timp. Grecii au făcut politică cu multă pasiune iar cafenelele şi restaurantele vremii au asistat la multe discuţii. În România, grecii bătrâni au scăpat de prigoana comunistă prin plecarea din România sau prin moarte. Cei rămaşi nu au putut apoi nici să mai facă politică, nici să plece dar au trăit în credinţă. Singura „politică” făcută a fost credinţa adevărată. (Nicoleta Mija, 53 ani, Brăila)

19. Aţi auzit de la familia dumneavoastră cam ce ziare în limba greacă se tipăreau la Brăila? Aţi avut ocazia să vedeţi un astfel de ziar? Cam ce subiecte erau tratate, cum arătau anunţurile publicitare? Simpatiile şi antipatiile politice din Grecia aveau ecou şi în ziarele tipărite la Brăila: erau ziare regaliste şi venizeliste? Ştiţi unde erau sediile tipografiilor greceşti?
Da, cunosc ziarul „Embros”, care înseamnă „Înainte”. Acesta nu se tipărea la Brăila, ci venea de la Bucureşti. Îmi aduc aminte că era vorba despre comunism în multe dintre ziare, dar de anunţuri nu-mi mai aduc aminte. (Athanassios Karafyllidis, 56 ani, Berlin – Germania)

Leave a Reply