04. Brăila în scrierile lui Nicolae Iorga– Η Βραΐλα στα έγγραφα του Νικολάε Ιόργκα – Brăila in the writings of historian Nicolae Iorga

“O gară spaţioasă, bucşită de lume bine îmbrăcată, care se mişcă în toate părţile, în duduitul nerăbdător al trenurilor de marfă ce aşteaptă. O alee de bulevard se deschide în noapte, luminată slab, subt apăsarea unor balauri de nouri negri, de câtevà felinare de petrol, care nu prea se potrivesc cu frumosul pavagiu, unic în România, pe care lunecă liniştit roatele birjei mânată de un urât birjar cu şapca pe ceafă.

Foto 10

Ai crede că la capătul acestei dumbrăvi îngrijite, prin frunzişul rărit de toamnă al căreia se văd înalte case cu faţada străbătută de lumini, se deschid stradele largi, cu case înalte, egale în bogăţie, pe care le cunoşteam dinainte, prin faimă, ale Brăilei comerciale. Şi aici însă satul, vechiul sat murdar de subt puternica cetate a turcilor, pe terenul scurmat de ghiulele şi stropit de sânge pe care se ridică acest port de căpetenie al Dunării româneşti, – satul acesta-şi reclamă drepturile antice. Vezi mici căsuţe, cârciume dese, dar nu şi frumoase, maidane, multe maidane, care sunt, ce e drept, îngrădite. Mă prinde de la o vreme teama că aceasta ar putea să fie toată Brăila, căsuţe şi cârciume pentru petrecerea zgomotoasă a corăbierilor de toate neamurile, iar, undevà lângă port, câteva case, vaste şi scumpe, ale administraţiei.

f12

Însă iată că zidurile se îndesesc, se înalţă de amândouă părţile stradelor largi. Tramvaie electrice lunecă scăpărând pe şine. Apoi linia de palate se mântuie într-o piaţă, care e miezul Brăilei.

Nici-un oraş din România n-are o astfel de piaţă, şi ea-şi află cu greu păreche chiar în centrele mai mici ale Apusului. În mijloc e un parc desăvârşit întreţinut, care se desface la acest ceas de noapte, subt cerul mânios, în lumina felinarelor ce clipesc slab, ca o masă întunecată. Drumuri o străbat în toate sensurile, şi o înconjură strade neobişnuit de largi, alcătuind un dreptunghi. Clădiri înalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli, Otelul Francez, formează zidurile care domină, pe când strade lungi îşi înfundă, în sus, în jos, în stânga, liniile de lumini; cafenelele, cofetăriile, tutungeriile, prăvăliile de stofe, de brânzeturi, de haine, de pălării, librăriile au încă vitrinele lor luminate: cumpărătorii şi clienţii sunt români, greci, italieni ba chiar olandezi din Rotterdam, care cer în franţuzeşte şi englezeşte cărţi poştale cu vederi din Brăila şi lipesc pe ele, cu deosebită plăcere, mărci poştale cu chipul Regelui Carol. “

…………………………………………………………………………………………………………………………

Foto 11

“Încă de la început, grecii înţeleseră viitorul ce aştepta noul port şi-şi opriră locurile cele mai bune. Printre cele mai vechi ziare ale noastre, e unul tipărit aici, mai mult pentru dânşii. Levantini de limbă italiană se aşează şi ei în Brăila, şi cea dintâi publicaţie a lui Arturo Graf, cunoscutul filolog şi finul poet italian, nişte preludii în versuri, poartă pe copertă ca loc de tipărire, Brăila noastră. De atunci numărul Grecilor, armatori, comisionari, negustori de grâne, n-a scăzut; şi lângă aceşti fruntaşi băneşti şi-au găsit locul alţii mai săraci, negustori de tot felul, până şi vânzători ai ziarelor noastre, funcţionari de comerţ, meşteri şi marinari. La două trei firme se ceteşte un nume grecesc, şi aici evreul, care n-a uitat însă nici el Brăila, nu joacă în negoţ rolul celui dintâiu. O minunată biserică în stil rococo şi cu o cupolă orientală, clădire puternică de piatră, cu stâlpi de marmură în faţadă, e biserica grecească: o vezi în curtea ei bine pietruită şi îngrijită ca un salon, în faţa sucursalei Băncii Naţionale, în unghiul de sud al pieţii. Lângă port, un mare edificiu cu trei rânduri bine alcătuite şi cu totul tăcut, e un institut “elen” de băieţi. Ziarele greceşti din ţară: Patris, iar, din această patrie însăşi, amintită în titlul ziarului bucureştean: Hestia, se văd pe toate mesele cafenelelor, unde găseşti şi ziare vieneze, Figaro şi Corriere della sera, pentru alţi oaspeţi. Greceşte se aude vorbindu-se ici şi colo pe stradă, dar cele mai multe din cafenelele întunecoase şi murdare ale portului, ale căror firme sună “Ithaca”, “La Atena”, “La Panhellenion”, sunt ţinute de greci. În tramvaiul electric te găseşti lângă domni ale căror nasuri lungi par a fi nişte adăugiri de carnaval. La cutare papetărie, regele din fereastră nu e Carol I, ci Gheorghe I. Pe peretele unei brutării din Calea Călăraşilor e zugrăvită marca Eladei.“

Nicolae Iorga, Din trecutul istoric al oraşului Brăila, Editura “Istros” a Muzeului Brăilei, 2000
Material ilustrativ din Brăila Modernă – cărţi poştale ilustrate – colecţia Valeriu Avramescu, Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2006.

 

 

 

Brăila in the writings of historian Nicolae Iorga

“A large train station, filled with well-dressed people moving to and fro, in the sound of the impatient thrumming of the waiting cargo trains. A boulevard alley opens into the night, with little lighting, under the weight of dragon-like black clouds, a few gas lamps that don’t quite fit with the beautiful pavement, the only one of its kind in Romania, on which the wheels of coach roll calmly, driven by an ugly man with the cap pushed to the back of the head. You’d imagine that at the end of this arranged tree line, through the thinning autumn foliage that gives way to the view of tall houses with their facades bathed in light, there would be wide streets, with tall houses equal in wealth, which I knew beforehand, because of their fame, of the traders’ Brăila. However, here is the village, the old, dirty village from under the strong Turkish fortress, on the ground pelted by cannonballs and drenched in blood, on which rises this leading harbor of the Romanian Danube – this village claims its ancient rights. You can see here small houses, pubs that are many in numbers but not beautiful, empty patches of land, many of them, which are, truth be told, fenced. I have had, for some time, the fear that this could be the whole of Brăila, small houses and pubs for the rambunctious parties of the ship crews of all nationalities, and that, somewhere near the harbor, there would be a few vast and expensive houses of the administration. However, the walls grow denser and rise on both sides of the large streets. Electric tram cars slide on rails throwing sparks. Then, the line of palaces ends in a square, which is the core of Brăila. There is no city in Romania with such a square and there are not many smaller cities in the West that match it either. In the middle there is a perfectly maintained park, which opens up to the view at this late hour, under the angry sky, in the light of the lamps that glow weakly, and it is like a dark table. There are crisscrossing paths and unusually large streets surrounding it and forming a rectangle. Tall buildings, some of them particularly monumental, such as the Ralli Theater and the French Hotel, form the walls that dominate, while long streets lead their lines of light upwards, downwards and to the left; coffee shops, pastry shops, tobacco shops, cloth shops, cheese shops, clothes shops, bookshops with their windows still lighted; the shoppers and the clients are Romanians, Greeks, Italians or even Dutch from Rotterdam, who ask, in English and French, for post cards with views from Brăila and stick on them, with obvious pleasure, stamps bearing the face of King Carol.”

“From the very beginning, the Greeks had understood the future that awaited the new harbor and claimed the best spots. One of our oldest newspapers is printed here, mostly for them. Italian-speaking Levantines also settled in Brăila and the first publication of Arturo Graf, the well-known language expert and fine Italian poet, with preludes in verses, have on the cover, as place of publication, our Brăila. Since then, the number of Greeks, ship builders, commissioners, grain traders has not gone down; around these rich leaders other, poorer people carved their niches, traders of all sorts, even sellers of our own newspapers, trade bureaucrats, craftsmen and sailors. Every second or third firm has a Greek name and, here, it is not the Jew that plays the main part in the trade business, although he has not forgotten Brăila entirely. There is a wonderful church, rococo style and with an Oriental dome, a strong building made of stone, with marble columns on the façade – it’s the Greek church: you can see it in its paved and groomed yard, in front of the branch of the National Bank, in the square’s southern corner. Next to the harbor, a large edifice with three well-built levels, which is entirely silent, is a “Hellenist” institute for boys. The Greek newspapers from the country: Patris, and from, this home country itself, present in the name of the Bucharest-based newspaper: Hestia, are present on all of the tables in the coffee shops, together with Viennese newspapers, Figaro and Corriere della sera, for other guests. You can hear Greek being spoken here and there on the street, but most of the dark and dirty coffee shops in the harbor, with names like “Ithaca”, “Athena’s” and “Panhellenion’s” are managed by Greeks. In the electric tram car, one finds himself next to gentlemen whose long noses seem to be carnival fixtures. In a bookshop, the king in the window is not Carol I, but Gheorghe I. The wall of a bakery on Calea Călăraşilor bears the mark of Greece”.

Nicolae Iorga, From The  Historical Past of the City of Brăila, “Istros” Publishing House of the Museum of Brăila, 2000

Illustrative content from Modern Brăila – illustrated postcards – the Valeriu Avramescu collection, Istros” Publishing House of the Museum of Brăila, 2006

 

English translation – Livia Sîrbu

Leave a Reply