01. Grecii la Brăila – Οι Έλληνες στην Βραΐλα – The Greeks in Brăila

Brăila a fost şi este un oraş cosmopolit unde toleranţa faţă de alte naţii a fost una dintre valori. În mozaicul etnic brăilean, alcătuit din ruşi lipoveni, romi, greci, evrei, maghiari, armeni, turci, germani, ucraineni, bulgari, italieni, elementul elen este fundamental prin contribuţia pe care grecii au avut-o, în special în perioada interbelică, la prosperitatea oraşului şi portului dunărean.

Există mărturii arheologice care atestă că în urmă cu aproape douăzeci şi cinci de veacuri, la Brăila poposeau elemente înaintate ale coloniştilor eleni porniţi spre miezul teritoriilor locuite de geţi. Aşa cum mai târziu există o serie de documente care pomenesc de existenţa unuia sau altui negustor grec la Brăila. De la 1538, an în care oraşul cade sub stăpânire otomană, la Brăila se întemeiază o Mitropolie – a Proilaviei – după numele grecesc al oraşului, care a jucat un rol excepţional în istoria Brăilei şi a tuturor ţinuturilor creştine ocupate de turci la nord de Dunăre sau de Dobrogea şi a durat până în 1829 când, prin tratatul de la Adrianopol, kazaua Brăilei s-a desfiinţat. Imediat după eliberarea de sub turci în 1829, alături de elementul românesc, se constată aşezarea la Brăila a altor familii de greci, ei ocupându-se în special cu negoţul, conform tradiţiei.

În ceea ce priveşte elementul neoelen brăilean, se remarcă de la începutul activităţii sale în epoca modernă, după revenirea la Ţara Românească a oraşului, contribuţia sa la viaţa economică, în special în domeniile comerţului şi industriei.

Imediat după 1859 – momentul întemeierii statului naţional român modern, a României – comunitatea greacă de la Brăila se manifestă cu precădere în domeniul economic. Acum şi în perioada următoare, Brăila şi comunitatea greacă de aici înregistrează cea mai semnificativă dezvoltare, un progres în ritm exponenţial. Într-un raport din 1860 al viceconsulului austriac de la Brăila se spunea: “mişcarea de vase în toate direcţiile străinătăţii este aici cu mult mai importantă ca la Galaţi; dovadă limpede e faptul că numai cifra de afaceri a comerţului de grâne se ridică în anul expirat la 3.000.000 ducaţi – galbeni, cu 2000 de vase”.

Epoca domniei lui Alexandru Ioan Cuza este însemnată şi pentru contribuţia comunităţii neoelene de la Brăila sub aspect cultural şi edilitar. Este momentul în care, pe lângă clasele şcolii publice, se înfiinţează încă două clase reale în care” să fie şi limba greacă, italiană şi franceză”.

Portul are nevoie de tipar şi din 1839 apăreau în româneşte, italiană şi apoi greceşte diverse publicaţii, o serie de tipografii cu maşini moderne fiind ale grecilor.

Teatrul şi reprezentaţiile teatrale luaseră deja o oarecare amploare fiind folosite sălile din fundătura Panaiot Rubini, unde mai târziu se va construi un local de şcoală pentru comunitatea greacă, – precum şi sala Cazinoului lui “Nicoleto Armelin”, ulterior Hotel Francez, astăzi Muzeul Brăilei. În vecinătatea acestuia s-a edificat mai apoi, prin efortul conjugat al vârfurilor comunităţii elene de la Brăila, Teatrul Rally, transformat radical mai apoi din 1890 şi restaurat în anii 1983-1988. Astăzi vechiul Teatru Rally este Teatrul „Maria Filotti”.

Până la 1872, în preajma dobândirii independenţei noastre de stat, sunt finalizate lucrările uneia dintre cele mai mari biserici ale oraşului, ridicată de negustorii şi industriaşii greci de aici care obţinuseră, încă din 1863, aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ea era destinată cetăţenilor greci ai Brăilei şi echipajelor celor câtorva sute de corăbii ce soseau anual în port din vechea Eladă. La 8 septembrie 1863 s-a pus piatra de temelie a edificiului proiectat de arhitectul Avraam Ioanidis din Brusa. Tot el a supravegheat lucrările de construcţie, făcute în mare parte cu maeştri italieni. Terminată în 1872, biserica a fost pictată în trei etape: Tăttărescu, unul dintre cei mai importanţi pictori români din a doua jumătate a secolului trecut, a realizat Pantocratorul şi pe cei patru evanghelişti după care, în 1901, Constantinos Livadas Liochis a continuat-o în bună măsură, fiind terminată de Belizarie în anii 1945-1946. Astăzi Biserica Bunavestire este un important monument istoric al oraşului.

Generaţiei care edificase biserica Bunavestire şi teatrul Rally îi va urma o alta, care mai ales în domeniul economic va continua să se evidenţieze. Dezvoltarea fără precedent a portului şi creşterea excedentului în favoarea exportului între anii 1878-1916 a determinat construirea a şapte mori cu aburi – printre cele mai mari din România vremii – între care Moara Violatos, Moara Lykiardopulos (ulterior Valeriano Lykiardopulos) şi “Milas şi fiul” reprezentau adevărate performanţe tehnice la acel moment. Să spunem că moara Lykiardopol – este şi astăzi în funcţiune – evident, după o serie de modernizări.

Muzeul Brăilei gestionează, în afară de clădirea vechiului Hotel Francez şi vechea Casă Embericos – locuinţă de armator, astăzi Centrul Cultural Nicăpetre, precum şi Casa Memorială „Panait Istrati” cu fondul Panait Istrati, renumit scriitor român de expresie franceză, ce are pe linie paternă rădăcini în Kefalonia Greciei şi Casa Memorială „Dumitru Panaitescu-Perpessicius”, istoric şi critic literar, folclorist, eseist şi poet român, cercetător şi editor al operei eminesciene.

Prof. univ. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei,
Manager de proiect

The Greeks in Brăila

Brăila was and is a cosmopolitan city, where the tolerance for other ethnic groups has always been a cherished value. In Brăila’s ethnic puzzle, made of Lipovan Russians, Romas, Greeks, Jews, Hungarians, Armenians, Turks, Germans, Ukrainians, Bulgarians and Italians, the Greek element is fundamental because of its contribution, particularly in the interwar period, to the prosperity of the city and harbor of Brăila.

There is archeological evidence that shows that, almost 25 centuries ago, Brăila was an intermediary station for the forward elements of the Greek colonists on their way to the center of the Getae-inhabited territories. Later on, there are documents mentioning this or that Greek trader in Brăila. Starting with 1538, the year the city falls under Ottoman rule, one founds a Metropolitan Church in Brăila – that of Proilavia – after the Greek name of the city. This Metropolitan Church played an exceptional role in the history of Brăila and all the Christian lands occupied by the Turks north of the Danube or Dobrogea and lasted until 1829 when, because of the Adrianopol treaty, the kaza of Brăila was disbanded. Right after being freed from the Turkish occupation, in 1829, several Greek families, together with Romanian people, settled in Brăila and, according to tradition, worked mainly in the trade business.

Right after 1859 – the moment the modern national Romanian state is founded – the Greek community in Brăila is active mostly in the economic field. At this point and in the following period, Brăila and its Greek community record their most significant development and progress at an exponential pace. A report from 1860, by the Austrian vice-counsel from Brăila, said: “the ship movements to all foreign directions is much more important here compared to Galaţi; a clear proof of this is the fact that the turnover of the grain commerce alone stands, in the year that ended, at 3.000.000 ducats – galbeni, with 2.000 ships”.

The time of the rule of Alexandru Ioan Cuza is also meaningful for the contribution of the neo-Greek community in Brăila, in terms of culture and city buildings. It is also the moment when, besides the classes of the public school, one also founds two more classes that would include the “the Greek, Italian and French languages”.

The harbor also needs printing presses and, starting with 1839, various texts are published in Romanian and Italian and, later on, in Greek. A number of modern printing presses belonged to Greeks.

The theater and theatrical representations were already in full swing, in the halls from Panaiot Rubini, where there would be a school for the Greek community later on, as well as from the “Nicoleto Armelin” Casino, which would become the French Hotel and, nowadays, the Museum of Brăila. Through the combined efforts of the leaders of the Greek community, the Rally Theater was erected close by. It underwent a radical transformation starting with 1890 and was restored in 1983-1988. Today, the old Rally Theater is the “Maria Filotti” Theater.

Up to 1872, close to Romania’s state independence, one completed the works on one of the city’s largest churches, erected by the Greek traders and industrialists that had obtained, as early as 1863, the approval of ruler Alexandru Ioan Cuza. The church was for the Greek citizens of Brăila and the crews of the hundreds of churches that arrived, each year, in the Brăila harbor coming from the old Greece. On September 8, 1863, they laid the foundation stone of the building designed by architect Avraam Ioanidis, of Brusa. It was also him that supervised the construction works, made mostly with Italian masters. Finished in 1872, the church was painted in three stages: Tătărescu, one of the top Romanian painters of the second half of the last century, made the Pantocrator and the four evangelists; afterwards, in 1901, Constantin Livadas Liochis continued most of the painting, which was finished by Belizarie in 1945-1946. Today, the Bunavestire Church is an important historical monument of the city.

The generation that erected the Bunavestire Church and the Rally Theater would be followed by another, which would continue to stand out, particularly in the economic field. The unprecedented development of the harbor and the increasing export surplus between 1878 and 1916 led to the construction of seven steam mills – among the largest in Romania at the time – including the Violatos Mills, the Lykiardopulos Mills (later on, the Valeriano Lykiardopulos Mill) and the “Milas and son” Mill were genuine technological achievements at the time. We need only say that the Lykiardopulos mill is still working, to this day – obviously, after retooling.

The Museum of Brăila manages the building of the old French Hotel and the old Embericos House – a shipbuilder’s house, nowadays the Nică Petre Cultural Center, as well as the „Panait Istrati” Memorial House, with the Panait Istrati fund, for a well-known Romanian author that wrote in French, whose paternal genealogy is rooted in the Greek Kefalonia, and the “Dumitru Panaitescu-Perpessicius” Memorial House, for a Romanian literary historian and critic, essay writer, poet, researcher and editor of Eminescu’s works.

Prof. Dr. Ionel Cândea, director of the Museum of Brăila

Project Manager

English translation – Livia Sîrbu

Leave a Reply